Ma gandesc acum la cum au evoluat lucrurile de-a lungul timpului. Imi amintesc de faptul ca, atunci cand eram eu mica, erau toate extrem de diferite. De exemplu: nu erau scutece Pampers...erau scutece din bumbac peste care puneai niste nylon ca sa nu traca prin ele si pe care, dupa fiecare purtare, le fierbeai ca sa le dezimfectezi. Era tare nostim sa auzi zgomotul facut de un copil atunci cand mergea purtand asa ceva. Stau si ma gandesc ca atunci mama ma imbraca destul de saracacos mai ales la joaca...acum copii ies la joaca in "hainele bune". Nu am inteles rationamentul, ca sa fiu sincera. Adica, vreau sa spun ca hainele se murdaresc si, mai rau, se pateaza. De ce sa strici hainutele "frumoase" cand poti sa le strici pe cele "urate"? Si apropos de joaca, pe "vremea aia" se iesea afara, in spatele blocului sau la poarta, si copiii se jucau frumos "de-a mama si de-a tata" sau "de-a hotii si vardistii" sau "prinselea" (pe culori, pe cocotatea, pe "casa" etc.) sau "de-a v-ati ascunselea" sau "ratele si vanatorii" sau "tarile" sau "tara, tara, vrem ostasi!" si asa mai departe. Mi-aduc aminte ca, la gradinita, ma jucam cu copiii din grupa ca si cand ne-am fi cunoscut de-o viata si am fi fost cei mai buni prieteni, chiar dak ii cunoscusem cu 10 secunde inainte.
Frumoase amintiri, daca stau sa ma gandesc bine! Sincera sa fiu, mi-as dori foarte mult sa fac o schimbare in sensul asta. Am ganduri marete, dar sunt doar o adolescenta de 17 ani careia nimeni nu-i da importanta (nimeni, in afara de persoanele care o cunosc cu adevarat). Stau, uneori, si ma gandesc, cum ar fi sa nu mai vad atata violenta. Si copiii din ziua de azi cresc in mizeriile altora. Nu a trecut prea mult timp de "cand eram eu mica" si, totusi, folosesc tot mai des sintagma "pe vremea mea" vazand cat de mult s-au schimbat lucrurile de atunci. Copiii de azi nu mai au jucarii...au jocuri gen Counter Strike sau Dota care le trezesc instinctul criminal. Si ne intrebam de ce sunt din ce in ce mai multi infractori juvenili. Nu se mai joaca in spatele blocului, nu neaparat din frica parintilor de a-i lasa afara, ci pentru simplul fapt ca sunt prea ocupati cu jocurile pe calculator si vorbitul pe mess. Si eu sunt adepta mess-ului, dar prefer, totusi, o conversatie fata in fata cu rasete sau plansete reale, nu sub forma de "emoticons", cu stari de spirit, in fine, cu tot tacamul. Mi-e mila de copiii care nu cunosc ce inseamna distractia adevarata la varsta lor...
Cateva situatii de-a dreptul amuzante
Azi vreau sa va inveselesc putin. Sa va descretesc fruntile. Zilele trecute mi-am adus aminte cateva sitautii si radeam cu sora-mea cu 10 randuri de lacrimi de ne trozneau falcile. Pentru inceput m-am gandit la 3 faze amuzante.
1. Imi povestea sora-mea cum, intr-o zi, vorbea cu prietena ei despre paturi supraetajate. Tipa ii spunea prima ei experienta cu o astfel de inventie nastrujnica, cum ea dormea in patul de sus, cum deasupra ei era o teava care, la intervale neregulate, elibera cate o picatura, doua de apa pe fata ei si cum ea se simtea iritata de aceasta situatie neplacuta. Si, ca orice om normal la cap, adica in deplinatatea facultatilor mintale, incerca sa cerceteze factorul provocator al acestui inconvenient sau macar sa opreasca nenorocita aia de apa care ii pica pe fata...numai ca a uitat ca era in partea de sus a patului si, cand s-a ridicat, a dat in plin cu capul...in nenorocita de teava...fapt care a facut-o sa cada inapoi in pat. La a doua abatere, aceeasi faza... La a treia ati putea spune ca e deja prea mult...dar nu...si faza se repeta de vreo 2, 3 ori pana cand tipa se satura si isi baga putin picioarele;;). Bineinteles ca a doua zi dimineata s-a trezit fleasca...plus cateva cucuie si o migrena sanatoasa.
2. Imi povestea bunica-mea cum, cand era ea eleva, au fost intr-o excursie cu clasa (nu mai stiu exact unde). Faza dura e ca si aici e vorba despre paturi supraetajate...ce inventii cu bucluc!!! Era o excursie de cateva zile si se oprisera undeva la o cabana sa innopteze. Erau in aceeasi camera 2 eleve (printre care si bunica mea)s, profesoara si...pana la urma e irelevant cine era in camera. Important e ca in toiul noptii se trezesc cu fiica profesoarei la usa..."Mama, unde e intrerupatorul? ca e prea intuneric si nu vad nimic...". Rspuns: "...sub pat...". Am uitat sa mentionez faptul ca profesoara dormea in patul de sus si, pe buna dreptate, intrerupatorul era sub pat...sub patul ei. Dar fiica ei a facut un gest destul de "inteligent" si acela de a se chinui sa intre sub pat...sub cel de jos. Dupa putin efort, reuseste sa intre jumatate, dar ghinion! intrerupatorul nu era acolo. Intre timp, profesoara aprinde lumina si imaginati-va cam care i-a fost reactia. Toate bune si frumoase, treaba e rezolvata si fiica iese din camera...dar nu inchide usa bine. Dimineata, toate dardaiau de frig si s-au ales cu cate o raceala zdravana.
3. Eram, acum cativa ani, cu ai mei in concediu, la mare. Timp de o saptamana am stat intr-o camera cu un pat dublu si, culmea, doua paturi supraetajate (sau un pat supraetajat...in fine nu-mi dau seama cum e corect:-?). Nu vreau sa va dezamagesc, dar de data asta nu e vorba tot de inventia mai sus-numita. E vorba de o alta inventie: usa de la balcon din geam termopan. Imi amintesc ca mama iesise pe balcon sa intinda prosoapele si a tras usa dupa ea. Tata vroia sa-i spuna ceva, nu-mi aduc aminte ce. Cert e ca se tot plimba dupa ea prin camera ca manzu' dupa iapa, dar, nefiind atent la ce facea mama, bineinteles ca a omis faptul ca trasese usa dupa ea. El chiar avea impresia k usa era deschisa. Drept pentru care s-a lasat dus de picioare spre balcon si...si a dat pur si simplu cu capul, pardon...burta in usa, fiind respins apoi si aruncat in sensul opus directiei de mers. Impactul s-a soldat cu o criza de ras de aproximativ o jumatate de ora, prelungita, pe alocuri, pe intreaga zi.
1. Imi povestea sora-mea cum, intr-o zi, vorbea cu prietena ei despre paturi supraetajate. Tipa ii spunea prima ei experienta cu o astfel de inventie nastrujnica, cum ea dormea in patul de sus, cum deasupra ei era o teava care, la intervale neregulate, elibera cate o picatura, doua de apa pe fata ei si cum ea se simtea iritata de aceasta situatie neplacuta. Si, ca orice om normal la cap, adica in deplinatatea facultatilor mintale, incerca sa cerceteze factorul provocator al acestui inconvenient sau macar sa opreasca nenorocita aia de apa care ii pica pe fata...numai ca a uitat ca era in partea de sus a patului si, cand s-a ridicat, a dat in plin cu capul...in nenorocita de teava...fapt care a facut-o sa cada inapoi in pat. La a doua abatere, aceeasi faza... La a treia ati putea spune ca e deja prea mult...dar nu...si faza se repeta de vreo 2, 3 ori pana cand tipa se satura si isi baga putin picioarele;;). Bineinteles ca a doua zi dimineata s-a trezit fleasca...plus cateva cucuie si o migrena sanatoasa.
2. Imi povestea bunica-mea cum, cand era ea eleva, au fost intr-o excursie cu clasa (nu mai stiu exact unde). Faza dura e ca si aici e vorba despre paturi supraetajate...ce inventii cu bucluc!!! Era o excursie de cateva zile si se oprisera undeva la o cabana sa innopteze. Erau in aceeasi camera 2 eleve (printre care si bunica mea)s, profesoara si...pana la urma e irelevant cine era in camera. Important e ca in toiul noptii se trezesc cu fiica profesoarei la usa..."Mama, unde e intrerupatorul? ca e prea intuneric si nu vad nimic...". Rspuns: "...sub pat...". Am uitat sa mentionez faptul ca profesoara dormea in patul de sus si, pe buna dreptate, intrerupatorul era sub pat...sub patul ei. Dar fiica ei a facut un gest destul de "inteligent" si acela de a se chinui sa intre sub pat...sub cel de jos. Dupa putin efort, reuseste sa intre jumatate, dar ghinion! intrerupatorul nu era acolo. Intre timp, profesoara aprinde lumina si imaginati-va cam care i-a fost reactia. Toate bune si frumoase, treaba e rezolvata si fiica iese din camera...dar nu inchide usa bine. Dimineata, toate dardaiau de frig si s-au ales cu cate o raceala zdravana.
3. Eram, acum cativa ani, cu ai mei in concediu, la mare. Timp de o saptamana am stat intr-o camera cu un pat dublu si, culmea, doua paturi supraetajate (sau un pat supraetajat...in fine nu-mi dau seama cum e corect:-?). Nu vreau sa va dezamagesc, dar de data asta nu e vorba tot de inventia mai sus-numita. E vorba de o alta inventie: usa de la balcon din geam termopan. Imi amintesc ca mama iesise pe balcon sa intinda prosoapele si a tras usa dupa ea. Tata vroia sa-i spuna ceva, nu-mi aduc aminte ce. Cert e ca se tot plimba dupa ea prin camera ca manzu' dupa iapa, dar, nefiind atent la ce facea mama, bineinteles ca a omis faptul ca trasese usa dupa ea. El chiar avea impresia k usa era deschisa. Drept pentru care s-a lasat dus de picioare spre balcon si...si a dat pur si simplu cu capul, pardon...burta in usa, fiind respins apoi si aruncat in sensul opus directiei de mers. Impactul s-a soldat cu o criza de ras de aproximativ o jumatate de ora, prelungita, pe alocuri, pe intreaga zi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)