Modificarea de schimbare

M-am mutat pe Wordpress. Noua locație e http://roxenache.wordpress.com . Deci, vă aștept acolo.

Cum e treaba cu prietenii...

Cum e cu presiunea grupului? Păi e simplu: faci parte dintr-un grup de prieteni cu interese majoritar comune. Adică vă cam plac aceleași lucruri. Sau cel puțin aparent. Hai să fim serioși, până la urma faci parte dintr-un anturaj pentru că îți place stilul lor și vrei să fii ca ei. 

Discutați despre una, despre alta, dar de obicei dacă vrei să discuți ceva serios ai două opțiuni: ești luat la mișto sau nimeni nu dă doi bani pe ce vrei tu să spui. De ce? Pentru că în definitiv cu toții ne vedem interesele. Dacă nu mă afectează pe mine de ce mi-ar păsa? Și în plus, rezolvă-ți singur problemele! Sau ești incapabil?

Grupurile astea de prieteni, anturajele, sunt acolo de distracție, ca să nu te plictisești. Ieși cu ei la o bere și râzi cu gura până la urechi, când tu, în interiorul tău, poate plangi cu sughițuri. E și asta o metodă de a-ți face de lucru ca să-ți uiți problemele.

Și uite așa ai mai multe cercuri de prieteni prin care te învârți. Unele se intersectează, unele se includ, unele n-au nimic în comun, unii, vin alții pleacă. Totuși sunt 2, 3 care rămân acolo pe termen lung. Ăia sunt prietenii ăia confidenți cărora le spui și-ți spun orice și care nu te judecă... prea aspru. Sunt ăia care au încredere oarbă în tine, care fac tâmpenii cu tine doar ca să nu te lase singur, ăia care te scot din stările de rahat. Ține de ei!

Așa da, așa nu

Sunt zeci de mii de articole despre cum să cucerești persoana de sex opus, x metode să-l/o faci să îți cadă la picioare, despre cum îți dai seama dacă te place...

Chiar îți trebuie indicii scrise pentru asta? Depinde de la om la om cum îi place și ce și când.

Nu există un manual stas despre cum trebuie sa vorbești cu o femeie să o cucerești, despre cum trebuie să o atinci și unde și când sau despre cum le place bărbaților să te porți. Toate astea trebuie să le simți singur/ă în situația dată, să te bazezi pe instinct. Nu vei da greș. În cel mai rău caz, persoana cu pricina, de cucerit sau de satisfăcut, îți va da indicii și te va conduce către succes din proprie inițiativă.

Nu toate femeile sunt la fel, să se potrivescă dupa aceeași hartă, cum dealtfel nu toți bărbații gandesc la fel, nu toți „e porci”.

În plus, dacă nu reușești să cucereși fără vreun truc secret sau vreo replica despre care ai auzit ca funcționează 100% e pentru că oamenii, de obicei, te apreciază mai mult dacă ești tu însuți. Dacă asta nu funcționează înseamnă că pur și simplu, oricăt ți-ai dori, nu va potriviți, nu sunteți compatibili. Treci mai departe. E foarte posibil ca piesa de puzzle cu care te potrivești cel mai bine se chinuie cu o alta sau te așteaptă singurică într-un colț. Așa că nu pierde vremea doar de dragul de a o pierde dacă e clar ca nu are nicio finalitate.

Urcă!

Cel mai bine e să visezi! Să visezi cu ochii deschiși. E cel mai frumos sentiment.

Cum te visezi și te proiectezi în viitor cu jobul ideal, cu familia ideala, cu casa și mașina ideale. Îți imaginezi chiar paleta cromatică a casei pe care o să o ai, o casă cu etaj sau mansardă... sau de ce nu?, amândouă, cu o curticică în care să ai multe flori. Ai un câine jucăuș, care se comportă frumos cu copiii și familia ta e cea mai fericită.

Și te trezești apoi la realitate și-ți spui ție că ajungi acolo cu siguranță, doar că mai ai de muncit. Îți pierzi răbdarea și dai cu fundul de pământ, iar la prima veste proastă te demotivezi și cazi în butoiul cu melancolie.

Apoi îți trece și te gândești din nou la cât de frumos ar fi să ai tot ce îți dorești doar pocning din degete, chiar dacă asta n-o să se întâmple brusc. Te simți iar motivat și gata de bătălie și te ridici și pleci să faci ceva. Și tot așa...

Viața are urcușuri și coborâșuri multe, dar nici nu îți dai seama că, de fapt, urci niște scări, pentru că de fiecare dată când cazi, nu cazi. Stagnezi pentru puțin timp ca mai apoi să urci o altă treaptă. Te dezvolți. Deci, practic, deși obiectivul tău pare foarte departe, e mai aproape decât crezi.

Femei vs. bărbați

Se tot promovează ideea de egalitate între sexe. Dacă nu ești de acord, ești misogin (ca bărbat) sau duci feminismul la extrem (sau ești androgină). Dacă stăm sa analizăm, asta nici măcar nu e o bătălie corectă. De ce? Păi pentru simplul motiv că nu sunetm structurați la fel. Singura asemănare este faptul ca suntem oameni... și cam atât. E bine cunoscut faptul că bărbații sunt ăia echilibrați și cerebrali și ăia care pot gândi cât de cât la rece, iar femeile sunt emotive și jucăușe, și visătoare, și frumoase, și deștepte, și răsfățate, și... oare are rost să mai continuu? Cum poți să compari femeia cu bărbatul? Nu ai cum. Femeia are nevoie de o mână de bărbat sa deschidă un borcan, de exemplu, fără să utilizeze alte unelte. Pe de altă parte, cine îți poate lumina ziua cel mai bine, după ce vii de la serviciu rupt de oboseală și cu nervii încinși, dacă nu femeia care te întâmpină cu un zâmbet cât toată fața și un pupic dulce. Ne folosim unii de alții, nu dăm războaie între sexe. Avem nevoie să ne completăm. Care ar mai fi farmecul dacă am fii la fel? Cum ar fi să vezi un bărbat în plin PMS cu toane și o femeie care nu dă buzna în magazine și cumpără tot ce e la ofertă? Bine, recunosc, partea cu shopping-ul calculat e de dorit... dar ar fi extraordinar de ciudat și împotriva naturii. Viața ar fi plictisitoare dacă am gândi la fel. N-ar mai fi „logica feminină”, iar bărbații ne-ar înțelege. Cum să trăiești într-o lume așa liniară și plicticoasă?