E omeneste sa te schimbi. Exista doua tipuri de schimbare: in rau si in bine. In ultima perioada am vazut multe persoane aflandu-se in varii si diverse grade de schimbare...si astea nu neaparat bune. Frica si dispaerarea sunt aproape sinonime. Astea micile sunt fatale personalitatii placute. Te determina sa-i dai dracu' pe toti si sa te ascunzi dupa deget. Cauti nod in orice tija de papura si pierzi frumosul netedului. Alergi dupa doi iepuri si nu prinzi niciunul. Este o lege a firii. Nu ai cum sa impaci si capra si varza. Nu sunt compatibile. Capra mananca varza pe nerasuflate asa cum prietenia, in cel mai pur sens al ei, nu poate exista intre 2 dusmani cranceni. Asta este strict punctul meu de vedere. Bineinteles, ca orice regula, poate avea si exceptii, dar eu, sincer, nu am intalnit-o. Astept cu nerabdare momentul in care se va intampla marea minune. Cred ca nu mai am mult...2012 se apropie. In asta consta, cred eu, Marele Sfarsit. In lucruri absolut neobisnuite care se intampla sub ochii nostrii de insecte neputincioase. Nu am zis ca orice zboara se mananca. Nu sunt atat de naiva sa iau o metafora de buna. Mi-e imposibil sa cred ca 2012 va fi sfarsitul. Sincer! Semnele sunt totul, din punctul meu de vedere. De acord. Incalzirea globala, ghetarii dezghetati, explozii solare (care, apropo, se intampla des numai ca noi acum le descoperim si ne impacientam ca o turma de antilope Gnu in care a dat iama un pui de leu pierdut). Eu inclin sa cred ca nu suntem primii loviti de evenimentele de mai sus. S-au mai intamplat si la case mai mari. Stiti voi aratarile alea mari, imense, hidoase? De dinozauri vorbesc. Cum au disparut? Sunt un car de presupuneri, dar eu spun ca cea mai logica e cea legata de era glaciara. Dar sa revin la subiect...desi nu l-am depasit...tot din seria schimbari face parte si disparitia dinozaurilor. Pamantul, ca si oamenii, se schimba. De fapt, tot universul e in continua schimbare. Tot ce se spune despre faptul ca te nasti cu un destin bine stabilit? Bullshit. Ce-si face omul cu mana lui se cheama lucru manual. Nu ai e unde sa sti de la bun inceput daca nu cumva devi un infractor juvenil, cu toata stradania babacilor de a te aduce pe linia de plutire, cu tot cu ai 7 ani de acasa. Tot ce se spune despre faptul ca omul nu isi schimba personalitatea? Again, bullshit! Dintr-un flegmatic convins si cu acte in regula, am devenit cel mai mare sangvinic cu tente serioase de coleric din cati cunosc. Omul e proiectat astfel incat sa poata observa orice miscare (avand sau nu sensul propriu). Numai ca are un mare defect: uita se se uite la el si sa incerce sa-si cunoasca punctele, fie ele sensibile sau de piatra. Multi dintre cunoscutii mei s-au schimbat radical sau mai putin radical. Si asta sub ochii lor, dar fara ca ei sa observe. De asta se zice sa-l lasi pe altu' sa te analizeze si sa-ti spuna verde in fata cine esti. Adevarul e undeva la mijloc. Parerile sunt impartite, ceea ce inseamna ca e foarte greu sa gasesti 2 descrieri identice date de 2 persoane diferite. Singura modalitate de autocunoastere e, surprinzator, autocunoasterea. Stai asa cu capu' limpede si gandeste-te la anumite situatii. Cum ai recationa daca...? De cand maimuta s-a dat jos din copac si a inceput sa gandeasca, e valabila chestia asta.
Si eu trec printr-o perioada de tranzitie. Numai ca nu ma prind daca e de bine sau de rau. Sa lasam lucrurile sa meraga de la sine...zic! Este doar un ciclu, un proces firesc. Totul e in schimbare.