Dupa ce am stat pret de cateva minute bune (ragaz de gandire oferit de calculatorul si conexiunea mea la 'Net care merg pe baza de carbuni si stuleti de porumb uscati) si am cugetat la cuvintele pe care o sa le scriu pe foicica asta ce-mi este oferita de Blogspot, am concluzionat urmatoarele: cat mai este Ajun ar trebui sa apuc sa fac "uraturile" de rigoare si sa urez incolo si-ncoace de bine si de belsug in case, in suflete si in ce mai vor uratii (imi pare rau ca nu posed diacritice si se inteleg alte lucruri la prima vedere). Ca atare, subsemnata va ureaza de bine si de ce-am mai zis mai devreme, voua, putinilor mei "fani" care n-au de lucru si-mi citesc bazaconiile (nu ca nu m-ar bucura chestia asta). Mai in spirit de gluma, ca-s in toane bune azi, toate cele bune si sa ne vedem cu bine la anu'...sau sa ne citim. Si ca sa fiu si in ton cu vremurile, Craciun fericit! Daca ma veti intreba daca i-am scris lu' Mosu', ei bine nu i-am scris (si sa-mi fie rusine). Oricum stiu eu ca stie ce vreau de la domnia sa, deci nu consider ca-i relevant sa-i scriu. E si an de criza, deci nu ma astept la palate de clestar sau mai stiu eu ce valori materiale. Eu vreau valori spirituale pentru moment. Daca am sanatate, noroc, intelepciune si rabdare, toate se rezolva. N-am ajuns unde vroiam cu un post mai devreme sa ajung, dar tot e bine. In fine, sunt chiar curioasa ce-aduce Barosanu' astaseara.
Deci, in concluzie finala, sarbatori fericite, ma! Va pupa eu a.k.a. Rox. Numa' bine!
De sarbatori...
...anu' asta vreau sa fie altfel. Am in minte, in imaginatie o anumita stare pe care imi place sa o definesc "spiritul Craciunului". E ceva doar in mintea mea. E cum imi imaginez eu ca ar trebui sa fie Craciunul...desi in ultima perioada nu e. Ma imaginez undeva la munte, intr-o cabanuta de lemn, alaturi de cei mai buni prieteni (Mada, Teona, Byk, Cristina, Andrei si nu in ultimul rand sora-mea), in fata unui semineu in care "troznesc lemne in foc", iar afara "sa vina multa noapte si sa ninga nins enorm pan' la streasina si peste". In stanga semineului e un brad mare si bogat pe care ne pregatim sa-l decoram cu cele mai frumoase "chestiute" facute chiar de noi. Sa stam "la o cana cu vin" fiert cu mere, "galbene gutui", portocale si multa scortisoara. Sa fim imbracati in plovere pe gat cu modele ca in anii '80-'90. Sa iesim afara si sa ne batem cu bulgari de zapada ca in Counter Strike... apoi sa facem un om de zapada imens. Sa ne facem cadouri... Sa ne asezam pe o canapea moale in fata careia e o blanita de oaie intinsa pe jos si sa povestim, sa radem, sa glumim. Ne uitam cum ninge afara si ne gandim cat de romantic ar fi sa avem pe "cineva" alaturi, dar ne multumim unii cu altii pentru ca asa suntem noi... de nedespartit. Ne apuca plansul de fericire, dar nu stim de ce. Asa vad eu Craciunul perfect in momentul asta.
Cand ma uit prin oras la ce ma inconjoara imi vine in cap gona dupa cumparaturile de craciun. Imi fac in minte un fel de scenariu care seamana al naibii de mult cu "Serentipity" (uitati-va la film, merita!). Ajung acasa unde ma intampina o ladita cu portocale si mandarine. Mirosul asta mi-aduce aminte de copilarie, cand ma bucuram enorm cand gaseam sub brad papusele, portocale si multa ciocolata. Imi vine sa scot "de la naftalina" instalatiile pentru brad (6 la numar, din care 2-3 functionale) si sa ma apuc sa le repar. Ma pricep la asta. In ficare an de ceva timp m-am ocupat de "defectiunle tehnice" ale bradului. In "paranoia" mea imi vine in nas miros de brad proaspat taiat. Stiu ca anual mor mii de brazi doar pentru capriciul nostru de a avea mirosul ala in casa si de a aduna "acele" de pe jos de Boboteaza, dar parca nu e la fel Craciunul fara brad natural. Ma tenteaza, ce-i drept, sa-mi cumpar unul ecologic...
Anul asta vreau sa fiu surprinzatoare... imprevizibila. Vreau sa-mi surpind placut prietenii. Vreau sa fac gesturi frumoase fara motiv... ca-n reclama de la Cosmote cu Ionel Craciunel:))... mai putin partea cu factura ca "nu-s parale, nu-s". Vreau sa merg la colindat si sa bucur oamenii tristi din oras. Daca nu mi-ar trebui aprobare, mi-as lua chitara la spinare si m-as duce, imbracata in Craciuntia, in fata Mercurului sa cant pentru copii. Vreau sa merg la patinoar, apoi la o ciocolata calda, ca in vremurile bune...un fel de afterparty de dezghet...
Cand ma uit prin oras la ce ma inconjoara imi vine in cap gona dupa cumparaturile de craciun. Imi fac in minte un fel de scenariu care seamana al naibii de mult cu "Serentipity" (uitati-va la film, merita!). Ajung acasa unde ma intampina o ladita cu portocale si mandarine. Mirosul asta mi-aduce aminte de copilarie, cand ma bucuram enorm cand gaseam sub brad papusele, portocale si multa ciocolata. Imi vine sa scot "de la naftalina" instalatiile pentru brad (6 la numar, din care 2-3 functionale) si sa ma apuc sa le repar. Ma pricep la asta. In ficare an de ceva timp m-am ocupat de "defectiunle tehnice" ale bradului. In "paranoia" mea imi vine in nas miros de brad proaspat taiat. Stiu ca anual mor mii de brazi doar pentru capriciul nostru de a avea mirosul ala in casa si de a aduna "acele" de pe jos de Boboteaza, dar parca nu e la fel Craciunul fara brad natural. Ma tenteaza, ce-i drept, sa-mi cumpar unul ecologic...
Anul asta vreau sa fiu surprinzatoare... imprevizibila. Vreau sa-mi surpind placut prietenii. Vreau sa fac gesturi frumoase fara motiv... ca-n reclama de la Cosmote cu Ionel Craciunel:))... mai putin partea cu factura ca "nu-s parale, nu-s". Vreau sa merg la colindat si sa bucur oamenii tristi din oras. Daca nu mi-ar trebui aprobare, mi-as lua chitara la spinare si m-as duce, imbracata in Craciuntia, in fata Mercurului sa cant pentru copii. Vreau sa merg la patinoar, apoi la o ciocolata calda, ca in vremurile bune...un fel de afterparty de dezghet...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)