Ca asa-s unii...

Facand parte din seria "astazi de cine as putea sa-mi bat putin joc", stau si numar de cate ori mi s-a confirmat proverbiala sintagma "cel pe care-l cresti iti da primu-n cap" si constat (surprinzator nimic nou) ca numarul e de ordinul zecilor si nu-mi ajung degetele (toate cele 20 pecare le posed). Ideea e ca sunt multe persoanele alea care au ochelari de cal si nu isi vad decat interesul propriu (si anume sa te sece de toate resursele de energie si timp ca sa ii ajuti in anumite probleme - macar de-as fi luat ceva bani pentru asta), ba chiar mai mult, se pare ca vad lucrurile doar venind dintr-un sens fara sa se si intoarca ceva si-ti sar in cap dintr-o prostie copilareasca (pe care pana la urma tot cel/cea cu pricina a facut-o). Si asta evident fara sa faca vreo retrospectiva a lucrurilor mai mult sau mai putin importante pe care le-ai facut pentru ei. Nu astept magicul "multumesc!" de la pretinsi prieteni, dar astept macar un minim de bun simt si integritate. Adica nu ma astept la luna de pe cer, nici macar la vorbe bune, dar de la asta pana la a ma calca pe bataturi cand chiar nu e cazul e distanta ca de la cer la pamant. Si ce-i ironic e faza de dupa epica "infrangere" (inca nu m-am decis a cui parte ar trebui s-o tin in basmul asta din viata reala) cand tot eu sunt vinovata si blamata, si paratul e cu nasul pe sus si cu mandria (adica prostia crasa) la purtator de nu-i ajungi cu prajina (adica ratiunea) la nas. Si care-i bomboana de pe coliva? Ignoranta si momentul ala cretin de-a dreptul cand te astepti macar la un regret in privire, dar ce sa vezi? nici macar contactul vizual minim (pe principiul "a! nu te-am vazut"). Sau hai sa consideram situatia ca un moment de jena profunda cand nu-si poate scoate capul din pamant (sau din nori... sau din cur... sau de pe unde il are bagat) si sa acordam mila si compasiune indureratei persone. Saaaaaau poate e doar nesimtire, lipsa de bun simt, proasta crestere (sau neam-prost), ignoranta si sentimentul ala de superioritate cand de fapt esti un neica-nimeni lipsit de importanta, dar cu o inexplicabila nevoie de a iesi in evidenta. Se pare ca persoanele care ies cel mai mult in evidenta in zilele noastre nu mai sunt geniale, ci mai degraba la polul opus (ca sa nu spun de-a dreptul tute), cu o buna parte din neuroni distrusi si inlocuiti de panze de paianjen. Ca mare om a fost ala care-a zis odata ca "prostul nu e prost destul pana nu e si fudul". Astea fiind spuse, aveti grija de cei de langa voi - asa cum sunt ei, buni sau rai- ca nu se stie niciodata de unde sare iepurele si ce poti sa ratezi. Sau macar ai bunul simt si responsabilitatea de a-ti recunoaste greselile. Asta e primul pas catre a te acepta pe sine pana la urma. Oricum lupta cu tine insuti e interminabila