Din intamplarile din ultima perioada am tras urmatoarea concluzie: arata-le si spune-le celor care te inconjoara cat de mult ii apreciezi pentru ceea ce sunt. A-ti alege prietenii e un lucru mare, dar nu-i uita pe cei care la un moment dat au incetat sa-ti mai fie la fel de apropiati ca si pana atunci. Asta se cheama selectie naturala. Nu-i poti pastra pe toti langa tine cum nu poti nici sa ramai acelasi ca acum 10 ani pentru ca lumea asta e intr-o continua evolutie si schimbare. Nu poti obliga pe nimeni sa-ti ramana alaturi cum nu te poate obliga nici pe tine nimeni sa faci asta din simplul motiv ca treptat constati ca idealul, telul la care tu vrei sa ajungi nu coincide nicidecum cu al celuilalt si drumurile se separa de la sine (e decizie mutuala). Asta nu inseamna ca trebuie sa stergi acea persoana din memorie, din agenda telefonului, din lista de prieteni de pe facebook sau mai stiu eu de unde pentru ca trecutul (din categoria asta fac parte si persoanele carete inconjurau) face parte din tine. Nu incerca sa-ti stergi trecutul si, mai ales, nu incerca sa-l schimbi pentru ca oricum nu mai poti (ce-a fost a fost, este si va fi). Va ramane acolo exact la fel. Nu zic sa fii mandru de tot ce ai facut, dar macar accepta-ti greselile si deciziile mai putin intelepte pentru ca numai asa poti merge mai departe. Nu trai cu regret! Omul din experienta invata pentru ca nu ne nastem cu experienta parintilor, bunicilor sau a stramosilor. E OK sa gresesti, e OK sa mai cazi din cand in cand atata timp cat te si ridici si nu te mai impiedici o data de aceeasi piatra si e OK sa te dai cu capul de pragul de sus pentru ca asa il vezi si pe ala de jos.
Pe de alta parte, trecutul e imbibat cu amintiri pe care ai vrea sa le retraiesti sau de care ti-e dor. Primul sarut, prima iubire, prietenii din copilarie, copiii de pe strada cu care te jucai, prajiturile bunicii, adolescenta plina de peripetii si sentimentele alea contradictorii, gasca nebuna cu care faceai tot felul de tampenii, te distrai si alaturi de care ai inceput sa te dezvolti ca adult, oracole, caiete de amintiri, milioane de poze (eu cred ca am depasit lejer cateva milioane de poze in intervalul 2009-2011 si sunt toate stocate pe cateva zeci de DVD-uri), Craciunuri, mersul cu colindul, aniversari, majorate, surprize, prima betie, scoala, liceu, nopti pierdute, "probleme existentiale" etc. Si te uiti in spate la toate astea cu nostalgie si parca iti apare o lacrima in coltul ochiului. Ce e trist e ca de multe ori iti amintesti lucrurile astea in momente mai putin placute. Nu vreau sa fac si eu mai mult tam-tam de cat e cazul, dar lucrurile astea le-am observat in doua randuri: acum 2 ani si jumatate si acum 4 zile cand niste prieteni ne-au parasit pentru vecie. La aflarea vestii despre Blonda (Andrei Dragomir) am retrait sentimentul de acum 2 ani si jumatate cand Andrei Goreci s-a dus. Apoi, la fel ca si atunci, mi-am amintit momentele cu el, conversatiile, cum ne-am cunoscut, sfaturi pe care ni le-am dat reciproc si asa mai departe. Pe Said (Cosmin Babalau) nu am apucat sa-l cunosc decat din vedere si nu am multe amintiri legate de el, de asta nici nu o sa insist pe acest subiect.
In fine, ideea e sa traiesti in prezent, dar sa nu uiti de unde ai plecat, sa nu-i uiti pe cei cu care ai petrecut momente pretioase de-a lungul timpului si sa-i mai suni din cand in cand, sa apreciezi tot ce ai (fie material, fie spiritual) si sa privesti inainte pentru ca viata merge in directia aia. Si aminteste-ti ca fara trecut nu exista viitor, asa ca ia-l la drum cu tine sa-ti fie tovaras si intotdeauna lasa loc de "buna ziua"!