Simtiri dragi

Sugubete raze de soare,
intr-o alba dimineata de iarna tarzie,
iti cad pe fata fina ca matasea,
iar eu iti veghez somnul de copil.
Inocenta ta, iubite, imi da fiori
si stiu ca te iubesc...
Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!
Pentru mine esti ca un calmant
in clipe de dureri trupesti.
Vocea ta, iubite, cristalina
ma imbata ca un vin domnesc.
Dulce ca mierea, iubite, tu esti!
Fumusetea iernii tu o accentuezi
cu jocul tau .
Ma uimesti...
Imi bucuri tristetea cu surasul tau
si, inger de-ai fi,
as urca pana la stele sa te ating.
Ma adori...si eu.
Respiratia ta imi aduce aminte
de primavara...
Origini divine ca Luceafarul, tu,
iar eu un fel de Catalina ,
sa ne trezim in miez de noapte sa ne intalnim.
Povestea sa aiba final fericit...
De fapt sa nu se mai termine!
Nu ma mai satur sa te privesc, minuneo!

3 comentarii:

  1. cum am mai spus superba poezia ,mai putin partea cu minunea...cuvantul la care ai stat 10 minute sa te gandesti :))....nu stiu dc nu'mi place,pur si simplu mi se pare un cuvant care nu trebuia neaparat pus akolo :)) da nu conteaza merge

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos...mi se innoada lacrimile in barba...

    RăspundețiȘtergere