N-am mai scris de mult ceva care sa ma descrie in momentele mele de "glorie". Momentan am o stare genial de ciudata...de fapt e mult spus ciudata. E o stare d'aia care te face sa vrei sa razi sa plangi in acelasi timp, o stare de vis in realitate...sau realitate in vis. E unul din momentele alea in care simti ca nimeni nu te intelege si totusi esti fericit ca se intampla asta. Ma uit in jur si vad chestii care ma streseaza, bucura, enerveaza, agaseaza, piseaza, intristeaza, deranjeaza, incita, intriga, melancolizeaza, amuza. Vreau sa simt fluturi in stomac asa ca la "prima intalnire". Genul asta de fluturi nu l-am mai simtit de enorm de mult timp...am uitat care e senzatia. Presupun ca e doar o chestiune de timp. Sau poate e vorba de cei acre te inconjoara. Apropo de asta, de zice ca esti media celor 4 care te inconjoara. Steam intr-o zi si-mi faceam calculul asta simplu de matematica (sau poate chimie...sau poate fizica...sau poate biologie...sau poate psihologie). Am ajus la concluzia ca da, asa este...si intr-adevar cei ce se aseamana se aduna. Am un anturaj al naibi de ciudat. M-am "inhaitat" de-a lungul vietii cu varii si diverse persoane. Regret ca i-am cunoscut pe unii sau ca am pierdut legatura cu altii. Ma intristeaza faptul ca nu am avut destul timp de petrecut cu diversi sau diverse. Ma bucura "noii" mei prieteni. N-o sa-i enumar pentru ca sunt sigura ca ei imi stiu gandurile. Si, in plus, nu vreau sa fac pe cineva sa se simta neglijat(a). Adevarul e ca e oarecum jignitor cand cineva pe care il considerai prieten poate s-a schimbat sau poate pur si simplu s-a saturat sa-ti mai fie confident si ajutor. Am trecut si eu prin asta de nenumarate ori. Sincer, imi iubesc prietenii. Stiu ca ei sunt singurele persoane care se stradiesc sa-mi inteleaga nebuniile si gadurile si conceptele...si tot..am o lista destul de lunga de "si"-uri. Uneori nici macar eu nu ma inteleg. Am frustrari vechi pe care n-o sa le pot rezolva niciodata...si nu mi-e frica sau rusine sa recunosc asta. Nu e placut. Stiu ca trec de la una la alta fara ca tot sa aiba vreun sens. Dar nici nu trebuie. De asta spun ca am momente in care nici eu nu pricep ce vreau sa fac. Vreau pe cineva alaturi. Un "cineva" destul de "cineva". Si, totusi, nu simt ca sunt pregatita sa primesc o astfel de persoana. Oricum e binevenita. Deseori ranesc fara sa vreau. Si nu ma refer la rani palpabile. Sunt rani in suflet greu vindecabile. Sunt constienta de asta si totusi nu incetez sa le fac. Am inceput sa actionez mai mult dupa instinct. Si poate ca e de bine. Am inceput sa ma analizez...si nu numai pe mine. Parca ma enerveaza din ce in ce mai multe cacaturi fara importanta. Partea interesanta e ca lucrurile care ar trebui sa ma supere nu ma calca pe nervi chiar asa tare. Am un psihic tare ciudat...face numai ce vrea el fara sa tina cont de vointa mea. Sunt dezordonata si asta se vede in tot. Sunt Gemeni...si cred ca si asta se vede in tot. Am ascendet in Balanta lucru care ar trebui sa ma cumpateasca...sau poate ca nu. Apropo de asta, zilele trecute ma uitam cu Mada (tipa aia pe care o iubesc si care ma intelege...sau macar incearca, si tipa careia ii spun tot pentru ca stiu ca nu ma judeca...si lu' Bica ii spun tot..si lu' Andrei...si lu' Teo-apropo, insanatosire grabinca!sa te vedem cat mai curand in a doua banca de pe mijloc-...tocmai am facut imprudenta sa dau numele celor care ocupa topu meu personal) pe net la horoscop si sincer m-am recunoscut in multe chestii. Cred ca si treaba asta m-a ajutat sa ma cunosc mai bine. Si cum spuneam. Vreau o perioada fericita in care sa nu ma gandesc prea mult la ce ma asteapta. Nu vreau sa imi fac griji pentru ce va spune x si y daca afla ca... sau ca... Of! E o brambureala totala in mintea mea si nici nu stiu cu ce sa incep sau la ce sa ma gandesc. Sunt imprastiata si asta se vede in tot. Stiu. Am mai zis asta odata. As fi mers azi la film. Si nu. Vremea asta mohorata ma melancolizeaza. Am o stare letargica de dor de ceva. Am deja-vu-uiri si anumite flashback-uri care-mi dau fiori pe sira spinarii. Simt ca mai vreau vremurile de acum 2, 3 ani. M-am deschis ca o carte fara pic de pudism. As fi vrut sa plec undeva vara asta. Sa uit de monotonia din oras. Simt miros de sarbatori de iarna chiar daca sunt cam departe. Am intrat intr-o transa din care mi-e extraordinar de greu sa ies. Sunt axata intr-o anumita directie de parca as avea ochelari de cal. Dar e cam ceata. Nu prea vad pe unde merg si incotro ma indrept. Traiesc doar cu speranta ca e de bine. Incerc sa-i ajunt pe cei pe care ii intalnesc pe drum. Sunt un fel de Harap-Alb care intalneste "dihaniile" de oamnei. Of!vad frunzele cum cad si-mi dau seama ca timpul trece...eu vreau sa stagnez macar. Nu-mi place ca ma "scurg" ca o clepsidra. Vreau sa cred ca mi-e sortit sa traiesc mult. Vreau sa plec cu un bagaj imens de amintiri si momente placute. Nu m-am gandit niciodata la moarte. Si mi-e imposibil s-o fac, oricum. Mi-e imposibil sa-mi dau seama de ce am starea asta. Poate pentru ca "mi-a venit" mai devreme. Poate ca si chestia asta are baze psihice pana la urma.
Totul e relativ...
Am vrea sa fie un "Craciun ideal" sa il puteam modela dupa bunul nostru plac. Acele zile sa putem fi unde vrem si cu cine vrem. Chiar daca nu vom putea ajunge sa avem Craciunul ideal, ne vom avea unul pe celalat. Mergem la colindat, mancam covrigi cu nuci si cantam colinde, pentru ca nimic nu conteaza decat sa fii alaturi de cei dragi in zilele speciale. I'm yours for this Christmas.
RăspundețiȘtergere