Infernul

Traim in jungla in care fiecare e pentru el. Infernul... e un tremen vag. Fiecare om are viziunea proprie. Fiecare om si-l imagineaza cum vrea...si pe buna dreptate. In final, Infernul este tot ceva groaznic. Fiecare om are conceptia lui despre groaznic. Ni se da libertatea de a ni-l imagina ca orice. Infernul, pentru mine, e negru. Si asta nu pentru ca nu mi-ar placea negrul... e chiar o culoare destul de eleganta. Infernul, pentru mine, nu are culoare sau miros. De fapt, in Infern nimeni nu vede si nimeni nu simte nimic. Toti sunt orbi si leprosi. Urasc caldura exagerata, deci e groaznic de cald. Urasc frigul exagerat, deci e si frig. Imaginati-va cum ar fi pe jumatate de corp sa va fie mult prea cald si de jumatatea cealalta sa va fie teama ca intrati in hipotermie... cam asta vreau sa spun. Creaturile infernale urla disperate si nimeni nu le aude pentru ca e prea liniste. De fapt, nimeni nu le aude. Toata lumea e surdomuta. E o lume in care nu se comunica. Nu exista libertate de miscare, fiecare are propriul "balon de sapun" in care alearga nonstop. Esti legat fedeles cu noduri marinaresti si nu ai cum sa scapi nici daca esti expert. Esti in continua cadere. Este o frica continua, dar fara motiv. Esti coplesit de durere. Totul se petrece intr-o camera care se strange pe secunda ce trece...si se face din ce in ce mai mica... Infernul e o lume mult prea trista... Si, desi e plina, e pustie lumea asta.