Prea mult prea complicat

A scapat de stres si acum simte ca-i cresc aripi. Se simte libertatea in aer. Ca si dragostea. Nu are nimic de gand, dar are o vaga presimtire, intuitie feminina se poate spune. A inceput un nou sezon si, odata cu el, o noua etapa. Nu vrea decat ca dorintele primare sa i se indeplineasca. Poate ca cere prea mult, dar nu-i nimic rau in a visa. Oricum e increzatoare in fortele proprii si a inceput sa se opreasca din a cauta solutii pentru ca si-a dat seama ca solutiile vin la ea fara sa se streseze prea mult. Sta in bataia vantului, se uita pe cer la norii negrii si simte cum o picatura de ploaie i se prelinge pe obrazul stang ca o lacrima. E oarecum dezorientata. Desi nu arata, in sufletul ei era o furtuna. Si desi se simtea eliberata, sufletul ei era intr-o colivie de aur. Ploua si ea odata cu ploaia de afara. Si-a dat seama ca-i lipseste ceva, dar inca nu stia ce. Dupa cum spuneam, a incetat sa mai caute solutii. Spera ca acel ceva ce-i lipseste va veni la ea cu bratele deschise. Se refugiaza in iesirile tarzii cu pretenii, in uitatul incontrolabil la filme si-n discutiile cearsafice la telefon cu cea mai buna prietena a ei, Georgina. Se uita in jur si uneori are senzatia ca poate ca s-a maturizat prea repede, ca poate are aspiratii mai inalte decat ar trebui. Se gandeste ca poate ar trebui sa fie copil... un copil mai mare. Asta incearca sa faca in aparenta de catva timp. Ii iese de cele mai multe ori, dar de si mai multe ori cade in butoiul cu melancolie si n-o mai scoate nimeni de-acolo. Sa saturat de neincredere si de ceilalti care-i spun ca nu va fi in stare. Se straduieste din rasputeri sa le dovedeasca contrariul.

Fumeaza dintr-o tigara jerpelita de care si-a adus aminte. O tinea in buzunarul interior al unui sacou pe care nu l-a purtat niciodata. Nu obisnuieste sa fumeze, dar o linisteste in momentele de cumpana. Se gandeste la viitorul ei apropiat. La ziua de maine, literalmente. Isi ia inghetata din congelator si o combina cu fumul si nicotina tigarii din care tragea cu pasiune, dar intr-un mod atat de sexy. Se uita prin camera si da cu privirea peste un teanc de hartii si hartiute lasat vraiste intr-un colt. Le ia si le rasfoieste. Gaseste un caiet cu amintiri facut si scris de colegii ei la inceputul liceului. Isi aminteste razand cat de nebuna era. Era un fel de "fata care-i scoate pe toti din gandurile triste". Dar pe ea cine o scoate? Se duce in fata oglinzii pe care scrisese cu marker permanent negru "Daca nu ti-a zambit nimeni azi, mergi in fata oglinzii si zambeste-ti.". Sintagma asta a furat-o de la alta prietena cea mai buna, Allexandra. Are 4 cele mai bune prietene. Mai e July. Ea e ratiunea intruchipata. Ea e cea care intoarce situatia pe toate partile. Si apoi mai e Andra, prietena ei din copilarie, care acum e departe. Au pierdut multe momente din cauza distantei. Dar oricum tin legatura si se sustin cat pot de mult. Cand se uita la tipele astea 4 si la sora ei, Hellen, Mary se simte in siguranta. Protejata. Simte ca are cu cine sa impartaseasca sentimentele ei, oricare ar fi ele. Simte ca are cui sa-i spuna of!-ul si cui sa se descarce. Fiecare are rolul ei. Georgina este un bun ascultator, Allexandra este cea care vede partea plina a paharului si o scoate intotdeauna in evidenta, July e cea care gandeste totul la rece si pune in balanta "raul" si "binele", Andra e cea care o sustine de la distanta, iar Hellen... Ei bine, Hellen e cea care o enerveaza in asa hal incat uita de tot ce avea pe suflet. Fiecare isi spune parerea ca intr-un fel de brainstorming, dezbat, apoi gasesc solutia. Bine, Mary nu e singura care are tot timpul nevoie de sfaturi, deci ea trebuie sa le inlocuiasca pe fecare atunci cand una din ele are nevoie. Sa zicem ca Mary e media aritmetica a celor 5.

Acum ploua cu stropi mari si cade grindina. E furtuna in toata regula. Mary fuge in casa si sta si se uita pe geam la spectacolul gratuit. E fleasca din cap pana-n picioare. Isi stoarce parul pe covor apoi da bezmetica din cap sa se scuture. Se dezbraca de hainele ude si le arunca pe un scaun din coltul camerei. Ramane in lenjeria intima la fel de uda ca si restul trupului ei si se arunca in pat. Cu machiajul curs sta ghemuita in mijlocul patului si se gandeste la cum ar fi fost sa fie acum la munte si sa stea intisa pe o pajiste plina de roua. Visul ii e spulberat subit de o pana de curent. Sare ca arsa din pat si cauta orbeste chibriturile din sertarul noptierei. Are camera plina de lumanarele parfumate. Le aprinde pe fiecare, apoi isi arunca pe spate halatul subtire de matase. Sta cu parintii si cu sora ei intr-un apartament modest, dar cochet. Camera ei este plina de amintiri. Mobila ii aminteste de un Craciun pe care l-a petrecut asa cum si-a dorit. Pe prima etajera a unui corp inalt sta cazuta pe-o parte prima ei papusa, primul ei cadou de Craciun, in acelasi timp. O etajera mai jos stau niste carti, o poza cu ea si cele mai bune prietene si primul trandafir primit de la baiataul de care fusese indragostita. O etajera mai jos sta colectia ei de papusi de portelan, iar pe ultima etajera sunt prima ei carte ilustrata cu povesti, cateva cutiute cu cercei si alte accesorii si cateva cutiute cu farduri si rujuri. Ii place sa fie cocheta. In fata etajerei, pe peretele celalalt sunt suspendate doua rafturi pline cu animalute de plus. Pe pat zac alte animalute de plus aruncate care pe unde. Pe birou are o vaza mica in care stau 3 trandafiri uscati.

Sta adancita in ganduri care vin valuri, valuri in capul ei si nu le mai face fata. Isi face tot felul de scenarii, apeland la imaginatia ei bogata. Se gandeste cum ar reactiona daca cineva ar incerca sa o schimbe. "Nu incerca sa ma schimbi pentru ca eu nu ma schimb decat pentru mine. Daca vrei sa fii in preajma mea, accepta-ma asa cum sunt pentru ca nu ma indoi dupa cum bate vantul.". Adevarul e ca a avut o perioada in care simtea ca nimeni nu o place, motiv pentru care a crezut ca r fi mai bine sa faca drepti in fata tuturor. Tocmai de asta multi au luat-o de fraiera si si-au batut joc de ea cum au stiut ma bine. Acum lucrurile s-au schimbat radical. Acum nu-si mai arata slabiciunile, desi nu e niciodata pe deplin sigura pe ea. Poate ca tocmai din motivul asta simte ca-i lipseste ceva. Poate ca tocmai increderea deplina in sine e tot ce-i lipseste. Poate ca golul asta pe care il simte e doar in imaginati ei. Sau poate ca e chiar increderea in sine ceea ce-i lipseste...