Ca o concluzie, de revelion ce facem? :)) (nu ma astept la un raspuns ca sa fiu sincera)
Long time no post
Eeeeeh! Oameni buni, imi pare rau ca v-am lasat atat de mult timp in asteptare. M-am bagat in ultimul timp in atat de multe chestii incat nici sa respir nu mai am timp. Dar imi place. Ma simt ocupata si nu ma plictisesc. Pentru cei care inca nu stiu, am ajuns prin Cluj, pe la facultatea de Psihologie. Cum e Cluju'? E smecher! E genul de oras in care si-ar dori oricine sa locuiasca. Si, da, olteanca in Cluj. Si nu sunt singura, lucru care nu poate decat sa ma bucure. Cum e la faculta? Tot smecher. N-am sa intru in detalii sa spun ca am dat deja 2 partiale si incep sa simt viata de studenta (daca intelegeti ce vreau sa spun). In rest, pe plan afectiv, mi-e dor de tine (respectiv de noi) si de voi (si aici e un numar destul de impresionant de persoane). De fiecare data cand ajung acasa nu as mai pleca. Si nici nu am timp sa ma intalnesc cu toata lumea. Acum abia astept sa ma intorc. Si cand ma gandesc ca o sa stau doar in vacanta si asta o sa fie o alta pastila de bucurie maxima pe care o inghit ca pe algocalminul care la mine nu isi face efectul calumea, ma apuca un chef de sarit pe tavan si de dat cu capu-n perna (adica o senzatie cretina si deloc placuta). Incep oarecum sa ma intreb de ce mama dracu am ales eu tocmai Cluju' (adica stiu de ce l-am ales,dar intelegeti voi ce vreau sa spun), desi nu regret nicio clipa. Nu ca nu mi-as fi facut prieteni aici (nu am sa enumar ca sa nu ratez pe cineva), numai ca ma trag radacinile. Ma intrebam daca oare a fi posibil sa ma impart in jumatati: una aici si una acasa cu voi. Am gasit raspunsul destul de repede. Fizic vorbind, asta ar insemna sa ma transez singura practic, lucru care nu ar fi tocmai dragut, deci nu pot. Oricum mare parte din ceea ce numesc eu spiritul meu e acasa. Abia astept Craciunul. Am asa un sentiment de bucurie de-aia molipsitoare care vine odata cu sarbatorile de iarna. Mi se pare ca nu-i totusi intreg fara tine, si-ai mei (incluzandu-le si pe cele 2 amazoane: Mada si sora-mea). Apropos, fata, nu v-am mai zis de mult ca va iubesc, nu? Ete ca acum o fac si public. Si te iubesc si pe tine, micutule (din motivele cu un post mai inainte mentionate).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu