Despre pareri si pareristi

Noi, romanii, nu stim sa ne expunem parerile. De cele mai multe ori nu gandim inainte sa vorbim, actionam dupa instinct, basca suntem si agresivi. O posibila explicatie pe care o gasesc eu este faptul ca inainte de '89, a-ti spune parerea era o infractionalitate pedepsita cu inchisoarea. Brusc, dupa '89, romanului nostru i s-a dat un set de drepturi si libertati pe care, se pare, nici dupa mai bine de 20 de ani nu stie sa le foloseasca. Acum, noi ce sa facem cu atata libertate... mai ales libertate de exprimare? Pai ce sa facem? Mergem la TV si vorbim despre sex ca nu mai e subiect tabu, ne facem papparazzi si urmarim vedetele si in gaura curului de dimineata pana seara, ne intrerupem discursurile unul altuia pe la talkshow-urile politice si multe altele. Adica, practic am scapat ca vacile in lucerna. Treaba e ca tocmai atunci cand trebuie sa zicem ceva, toata lumea tace malc, nu cumva sa spuna ceva gresit. Apropos de asta, noi nici sa respectam parerea altuia nu suntem in stare, ca sa nu mai vorbim de faptul ca judeca cu sange rece orice. Noi suntem critici si criticam orice pentru ca noi ne consideram mai buni, dar in oglinda nu ne utam inainte sa deschidem gura. Mai zaresc ocazional prin autobuz, pe strada, prin magazine doamne in etate care berfesc una-alta pe dupa mana ca sa nu auda cine nu trebuie, comportament evident deprins in urma experientei. Trebuie sa invatam sa ne exprimam, si nu ma refer la gramatica, desi lasa de dorit de cele mai multe ori. De curand, a aparut in vocabularul mioritic termenul de "asertivitate". Adica exact ce nu ne caracterizeaza deloc pe noi ca turma. Pana la urma de ce sa fii asertiv cand lumea ailalta arunca cu pietre si judeca absolut orice. Nu putem fi catusi de putin obiectivi.