Se tot promovează ideea de egalitate între sexe. Dacă nu ești de acord, ești misogin (ca bărbat) sau duci feminismul la extrem (sau ești androgină). Dacă stăm sa analizăm, asta nici măcar nu e o bătălie corectă. De ce? Păi pentru simplul motiv că nu sunetm structurați la fel. Singura asemănare este faptul ca suntem oameni... și cam atât. E bine cunoscut faptul că bărbații sunt ăia echilibrați și cerebrali și ăia care pot gândi cât de cât la rece, iar femeile sunt emotive și jucăușe, și visătoare, și frumoase, și deștepte, și răsfățate, și... oare are rost să mai continuu? Cum poți să compari femeia cu bărbatul? Nu ai cum. Femeia are nevoie de o mână de bărbat sa deschidă un borcan, de exemplu, fără să utilizeze alte unelte. Pe de altă parte, cine îți poate lumina ziua cel mai bine, după ce vii de la serviciu rupt de oboseală și cu nervii încinși, dacă nu femeia care te întâmpină cu un zâmbet cât toată fața și un pupic dulce. Ne folosim unii de alții, nu dăm războaie între sexe. Avem nevoie să ne completăm. Care ar mai fi farmecul dacă am fii la fel? Cum ar fi să vezi un bărbat în plin PMS cu toane și o femeie care nu dă buzna în magazine și cumpără tot ce e la ofertă? Bine, recunosc, partea cu shopping-ul calculat e de dorit... dar ar fi extraordinar de ciudat și împotriva naturii. Viața ar fi plictisitoare dacă am gândi la fel. N-ar mai fi „logica feminină”, iar bărbații ne-ar înțelege. Cum să trăiești într-o lume așa liniară și plicticoasă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu