Despre

Marea, ca o mare - aduce
valurie timpului trecut,
bratara de nisip cernut,
povesti de dor in larg temut.

Suferi de inimi de pom
cu frunze fosnindu-si culori.
Scorojite-s nuante-n flori.
Copilarie fericita, dori!

Roci asezate pe categorii
gri si batrane, scortoase
ce spun povesti facute de oaste
stau contempland linistite pe coaste.

Nu-i speranta de-a te-ntoarce.
Nimeni n-a mai facut-o pana acum.
Speranta lor e-acum facuta scrum.
Pe drum ne-am cam pierdut prin fum.

Influente-si pun amprenta scurt.
Nimeni nu-i capabil de altfel.
Sunete-n surdina vad in el
ce-s haotice si nu se-nteleg defel.