Tot despre... dar despre aparenta si esenta
Si ce daca... Poate ca nu-i mare braza. Poate ca e doar in imaginatia mea uneori bolnava. Nu-mi place s-o recunosc, dar incep sa deviez. O s-o iau razna definitiv. De fapt, toti o luam la un momet dat. Train intr-o tara cu multi ignoranti. Asta ne trage in jos. Nu mai suport ce se intampla in jurul meu. Incep sa cred ca traiesc inconjurata de incuiati care nu fac altceva decat sa-si vada de viata intr-un mod rudimentar care aminteste de epoca de piatra si de oamenii cavernelor. Parca se traieste pe baza instinctelor primare. Parca n-am fi oameni, ci animale. Poate ca cei intregi la minte si cei carora le pasa sunt rari, dar ei ar trebui sa fie conducatori, nu sa fie condusi. Imi place sa ma consider intreaga la minte. Desi incep sa cred ca eu sunt aia care ar trebui inchisa la glumeti intr-o camera care pute. Dezolant peisaj. Am fost acolo intr-o vizita anu' trecut pe vremea asta. Nu cred ca vrea cineva sa treaca pe acolo. Prea multi superficiali pe metru patrat. "Ce e ala voluntariat? Ce dracu te bagi in taote porcariile? Stai dracu in banca ta si vezi-ti de ale tale, lasa-i pe handicapatii care n-au ce face sa-si faca numaru'! Primesti macar bani pentru asta? Nu?! Ce proasta esti! Azi nimeni nu mai face nimic gratis..." sau "De ce dracu te bagi unde nu-ti fierbe oala? Ti-am cerut eu ajutorul? Lasa-ma in durerea mea, nu-mi da sfaturi inutile! Spui ca-mi vrei binele... ha! Va stiu eu pe astia, incercati sa manipulati tot, dar nu va cad eu in plasa!". Uneori, un simplu "multumesc!" ar fi suficient. Cu placere! De ce toata lumea uita sa spuna asta? Nu spunem nici "multumesc!" nici "bravo!" ca sa nu ne dam singuri impresia ca suntem prea buni. Hai mai bine sa traim in mediocritate sa nu iesim din tipare."Vrei sa dai la psihologie? Vai de capu' tau! N-ai niciun viitor, fetito! Deschide-ti ochii aia, nu vezi ca ne ducem de rapa? Da la medicina.". E plina Romanica de doctorasi cu examenele luate pe bani care habar n-au pe ce lume sunt. Putini sunt aia care chiar vor sa vindece. Si aia pleaca prin strainataturi ca in Romanica nu se castiga. Bani! Frate, bani! Suntem niste zombie care vor bani pe paine. Si nu ni se dau. Suntem intr-o groapa in care se arunca cu tot felu' de cacaturi pe care nimeni nu le vrea. A lot of smelling shit! Ma simt frustrata rau cand vad ca in grupu de oameni pe care ii cunosc sunt exagerat de putini (ii numeri pe degetele de la maini) cei care au ganduri marete. "Du-te, mama, la un liceu bun ca sa faci cariera." Ba pe dracu! In lumea asta in care totu' se rezuma la politica, o laie cariera fara pile! Abia astept sa plec de aici. Prea multa coruptie. Prea multa mafie. Ma simt de parca as fi in Sicilia. Sicilia de Romania. Ah! m-am enervat. Sa-mi impusc sotu' in cap. Ce, ma, te iei de sora-mea? Ia sa-ti aplic un cutit de bucatarie ca sa te inveti minte! Traverseaza dracu ma repede, babalac batran! Te cauta moartea pe-acasa si tu pe trecere. Nu-i suport pe incuiatii care ma inconjoara. Se judeca prea mult in juru' meu. Da' cine esti tu sa ma judeci? Ai trait viata mea in locul meu si eu nu stiu? Ai aceleasi principii ca si mine? Esti identic cu mine? Nimeni nu e perfect, iar eu am inteles asta destul de usor. Dar cate unii tind spre perfectiunei. Ii admir pe oamenii astia. Sunt echilibrati. Cunosc un singur astel de om si nu-i dau numele pentru ca stie singur cine e si ce vreau sa spun. Poate ca il ridic in slavi pe omul asta. Poate ca din punctul lui de vedere e la fel ca si ceilalti. Dar eu descriu luscrurile din perspectiva mea. Nimeni nu e perfect, dupa cum spuneam. Sunt oameni care inca n-au inteles, desi au o varsta. Imi place sa cred ca sunt o pustioaica relativ rationala in adevaratul sens al cuvintelor. Imi place sa ma agat de amintiri si sa fac un fel de puzzle cu tot ce a fost mai frumos si mi-ar placea sa-mi amintesc pentru tot restul vietii. Incerc sa-mi creez o lume a mea in care totul sa fie asa cum vreau eu si cum mi se pare mie normal, desi in principiu sunt extraverta. Nu stiu, poate ca am un oarecare echilibru din punctul asta de vedere. Am ametit...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu