De obicei, în perioada asta a anului, oamenii sunt posomorâți, ursuzi, deprimant de bosumflați. Totuși, eu găsesc anotimpul ăsta mai degrabă inspirant și cu o oarecare magie specifică. Nu știu cum, dar prin optimismul ciudat pe care mi-l inspiră toamna reușesc să scormonesc după câte un strop de fericire, de speranță, de pozitivism în fiecare frunză uscată, fiecare strop rece de ploaie interminabilă, fiecare băltoacă murdară din mijlocul străzii sau fiecare bătaie de vânt rece. Explicația pe care tot eu mi-o pun sub nas este faptul ca deși este înnorat și frig, soarele e tot acolo și ne zâmbește, numai că are fața acoperită cu un văl de bulgărași pufoși care se tot plimbă prin atmosferă și de asta nu-l vedem. Mă cuprinde totuși o lene semi-permanentă din pricina căreia aș sta cât e ziua de lungă cu o cană de cafea/ ceai fierbinte în fața laptopului, făcând absolut nimic.
În plus de moleșeala spirituală generală, e o harababură și o agitație totală. Știm cu toții ambuteiajele din trafic la ore matinale și în după-amiezile presupus liniștite. Toată lumea aleargă ba la muncă, ba la școală și eu mă simt ca și cum aș sta undeva într-un balon și, deși fac parte din valul ăsta de oameni grăbiți, parcă aș vedea de undeva de departe tot ce se întâmplă... și zâmbesc de parcă ar fi un spectacol. De fapt chiar e un spectacol. Chiar e, pentru că fiecare are câte un rol de jucat (mamă, tată, student, elev, angajat). Dacă s-ar opri toată lumea asta în loc pentru doar o clipă să savureze momentul de a aștepta autobuzul în stație, de a sta la o scurtă coadă la patiseria din colț ca să-ți iei micul dejun la pachet împreună cu o cafea aromată cu lapte... ce bine miroase dimineața, chiar așa, pe fugă și cu ochii cârpiți de somn. E foarte nostim când sună alarma de dimineață și apeși butonul „snooze” până când realizezi că ești deja în întârziere și-ți tragi repede niște haine pe tine și fugi din casă fără să apuci să-ți legi șireturile la ambii pantofi sau să te închizi la geacă.
Simt o energie optimistă, asta-i sigur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu