Opus

-De ce?
-De ce? Pentru ca nu gandesti. Nu vezi ca e exact opusul a ceea ce spui tu?
-Inceteaza sa ma mai jignesti!
-Nu te jignesc. Asa e...
-Este punctul meu de vedere si te rog sa il respecti.
-N-am cum sa nu te contrazic cand stii si tu ca nu e asa. Esti prea orgolios ca sa renunti. Recunoaste!
-Omule, putem sa o facem sa mearga! Ne trebuie macar un strop de vointa. Tu nu vezi? Deschide ochii! E pacat...
-Ai dreptate, e pacat. Dar te-ai gandit la asta inainte sa faci ce ai facut? Nici nu-mi zine sa...
-...sa ce? Sa spui cu voce tare ca te-am inselat? Da, recunosc. Si, ca un orgolios ce sunt dupa cum spui tu, recunosc si ca sunt cel mai mare prost ca am crezut ca n-o sa afli. Si mai recunosc si sunt constient de greseala pe care am facut-o si pe care dupa cum vezi mi-o asum.
-Asta nu ma incalzeste cu nimic. Am avut incredere in tine si tu ai profitat de asta. Urasc oamenii care mint.
-Dar nu te-am mintit...doar ca nu ti-am spus.
-Si asta e tot minciuna. De ce nu poti fi sincer? Ce crezi ca se intampla daca spuneai? A trebuit sa va vad cu ochii mei si nici atunci nu mi-a venit sa cred. Puteai sa-mi spui. Ce-ti lipseste? De ce ai simtit nevoia sa ma inseli?
-Eram curios cum e cu doua...
-Lasa sarcasmul! E clar ca ceva nu ti-a ajuns si as vrea macar in ultimul moment sa stiu ce iti lipsea.
-Nici eu nu stiu. Bine, daca vrei pot sa fac o comparatie intre tine si ea.
-In mod normal as fi spus ca nu, dar chiar ma intereseaza. E bine de stiut pe viitor.
-Pai sunteti total opuse. Tu esti adancita in ganduri, ea e spontana.
-Vrei sa spui ca e mai bine sa actionezi ca animalul fara sa te gandesti la consecinte?
-Nu. Nu vreau sa spun asta. Dara as vrea sa... sa nu mai agndesti asa mult cand sunt prin preajma ta. Mi-ar placea sa fi putin mai impevizibila.
-Si asta e singurul motiv pentru care m-ai inselat?
-Da.
-Si nu puteai sa-mi spui?
-Mi-a fost frica sa nu te deranjeze.
-M-a deranjat vreodata vreo remarca de-a ta? Sunt eu genul de persoana care se supara cand o critici? Stii foarte bine ca in ceea ce ma priveste criticile sunt constructive si ca incerc sa indrept orice fisura din caracterul meu.
-Sa-ti fi spus asta ar fi insemnat sa-ti cer sa te schimbi, iar eu teiubesc asa cum esti.
-De ce ma iubesti?
-Pentru ca esti o persoana cu un suflet mare si stii sa-mi fi si mama, si sora, si prietena, dar mai ales iubita. Pentru ca esti genul de persoana care nu se ascunde in spatele pedelei si nu-i e teama sa isi arate adevarata fata. Pentru ca stii sa fii si copil si adult. Pentru ca stii sa-ti asculti prietenele si stii sa le dai sfaturi atunci cand au nevoie. Pentru ca imi dovedesti cu fiecare ocazie cat sunt de prost ca nu te apreciez la adevarata ta valoare. Pentru ca esti corecta si cinstita si pui cate un strop de suflet in tot ce faci. Nu incerc sa te inmoi acum pentru ca stiu ca nu suproti linguselile.
-M-ai ranit, prostule! Stii asta, nu?
-Da stiu. Si o sa regret asta cat oi trai. Nu-ti cer sa ma ierti.
-O sa te iert eu, dar nu acum ca nu am chef.
-Stiu... (rade)
-Ooooooof! Dobitoule! Vino-ncoace, prostaovane. Cum faci tu de fiecare data si dai cu nuca in perete...
-Te urasc.
-Si eu te urasc. Da sa pup. Ca sa-ti speli pacatele imi pregatesti maine micul dejun.
-Bine. Omleta, Alteta?
-Evident. Sa fie cu branza... Stii ceva? Nici nu-mi pasa de tipa cealalta. Ai putea sa-mi faci cunostinta cu ea. Poate devenim prietene cine stie...
-... Esti nebuna!
-Si tu ma iubesti.