Implinirea
Se simte cineva vreodata cu totul si cu totul implinit? De fapt, ce e implinirea? Nimic nu e absolut pe lumea asta. Tocmai din motivul asta inclin sa cred din ce in ce mai mult in perspectiva subiectiva a fiecaruia de a vedea lucrurile. Implinirea pentru mine se rezuma la un sentiment de satisfactie care nu poate fi penetrat de lucrurile marunte din preajma. Sentimentul asta e evident pozitiv. Implinirea nu cred ca poate fi atinsa la adevarata ei maxima intensitate, dar toti putem incerca. Intotdeauna omul va vreaa mai mult decat are. Face parte din procesul de evolutie... dezvoltare... sau cum vreti voi sa-i spuneti. Chestia asta se bazeaza strict pe nevoile de top ale omului. Ca sa poti spune ca esti implinit trebuie sa iti fi atins scopurile cele mai inalte. Dar dupa ce ai facut asta automat iti vei impune altele din ce in ce mai inalte. E ca si cum ai escalada vf. Moldoveanu ca mai apoi sa vrei sa escaladezi Everestul. Viata are suisurile si coborasurile de rigoare. Nimeni nu poate trece prin viata asa cum trece cutitul prin branza si sa si acumuleze experienta. Ca sa simti o farama de fericire trebuie sa fi simtit dezamagirea. Viata are un gust dulce-amarui din cauza asta. Dar dulcele merita gustat din plin. E genul ala de dulce care nu provoaca nici diabet nici hiperenergie si te ajuta sa dormi noaptea linistit. E un dulce relaxant care te face sa plutesti. Nimic nu se compara cu senzatia de plutire. Asta e un fapt si n-ai ce-i face. Bine, nu cred sau mai bine zis n-am intalnit inca persoana care sa creada ca totul se rezuma la lapte si miere. Eu totusi cred ca implinirea apare atunci cand ajungi sa vezi lucrurile in profunzime si cand incepi sa intelegi fara prea multa bataie de cap ca insasi viata si faptul ca traiesti te face fericit. In fond si la urma urmei, n-ai avea cum sa fii fericit in lipsa vietii. Ce vreau sa spun e ca multi cauta fericirea in lucruri materiale, dar adevarul e ca spiritul valoreaza infinit mai mult decat toti banii din lumea. Degeaba inoti in fite si banet daca nu te ajuta creierul sa-ti analizezi problemele. Cu toate astea "fericiti cei saraci cu duhul ca a lor va fi Imparatia". Asta da paradox! Totusi inainte de toate trebuie sa ajungi la performanta de a te intelege pe tine. Daca sarcina asta e dusa la bun sfarsit, poti face ce vrei. Si putini fac asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
O implinire deplina ti-o poate da numai Dumnezeu, incearca sa experimentezi asta!
RăspundețiȘtergereOricum, e adevarat tot ce ai scris!
Part 2... :D. Sunt constienta de asta .
RăspundețiȘtergere